Se pare ca in continuare primesc tot ce imi doresc. Nu credeam ca am vrut-o atat de mult. Dar sincer cred ca toata viata mi-am dorit un obsedat pe urmele mele. Si acum sunt cea mai fericita pentru ca l-am gasit si pentru ca e acolo si pentru ca sufera din cauza mea. Ciudata pasiune. As vrea sa ma regasesc dar mi-e bine in iadul meu de pe pamant, asa ca o sa mai stau aici o vreme. Poate o sa isi faca ceva mila de mine si ma va ierta in ziua mortii de toate pacatele mele lumesti. Pana una alta,atata timp cat am sange in vene si ma mananca pielea inseamna ca traiesc, deci ca gresesc. Intr-un fel absurd si nefiresc, gresesc fara sa gresesc. Gresesc cu gandul fara sa imi vand trupul. Gresesc cu fapta, gresesc cu atitudinea mea ostila de catea. Si oricine ma judeca acum va gresi la fel ca mine. Va face aceleasi pacate, va trai intens intr-o grota si ii va lasa pe cei din afara sa il priveasca printr-un geam. Asa cum si papa greseste ca ne lasa sa il privim de la balcon, dar totusi ne lasa si asta doar atunci cand ne vorbeste. Asa gresesc si eu. Eu si papa.

Azi sunt si eu un om din iad

Dupa o mie de ani, m-am hotarat sa scriu despre noi oamenii si mai ales despre mine. Pentru ca suntem supusi pacatului si greselii. Si acum pentru prima oara imi pare rau pentru cei ale calor fapte, vorbe si sentimente au fost judecate gresit. De mine. Nu am cum sa gresesc ziceam eu. Pentru ca sunt un om puternic. Si am fost. Am fost un om perfect odata. Am fost un om cu sentimente certe, un om sigur pe el. Un om ca o piatra. Dar diavolul m-a vrut. Si eu l-am lasat. Sa vina, sa ma cuprinda, sa imi zambeasca. Sa imi faca bine, in timp ce eu imi faceam rau. Eu sunt un om slab, azi. Eu vreau sa nu mai fiu om maine. Eu incerc sa las in urma trecutul. Dar trecutul ma trage inapoi. Eu incerc sa nu gresesc, ca sa nu platesc. M-am saturat sa platesc tribut pentru placere. Vreau placere fara durere. Fara durerea mea, fara durerea nimanui. Dar se pare ca nu se poate. In legea asta de cacat a universului, ori plangi, ori razi. Nu exista cale de mijloc, nu exista echilibru. E la fel cum nu exista viata fara de moarte. La fel nu exista nici fericire fara tristete. Eu nu mai caut sa fiu fericita. Am fost odata, Cand eram copil. Cand nu mancam din marul Evei si nici nu ii dadeam lui Adam din marul meu. Cand nu stiam ce e dragostea, cand doar imi imaginam. Cand nu stiam ce e durerea. A mea, a ta, a lui.

Hai sa zburam spre mare. Acolo unde-i frig si e ninsoare. Acolo unde mainile ne ingheata atat de tare de la vantul de afara. Hai sa zburam cat mai departe unul de celalalt, sa nu cumva sa suferim. Hai sa fugim, hai sa nu ne mai intalnim niciodata. Sau hai sa ne iubim sa ne facem planuri si apoi hai sa ne gresim, hai sa nu ne mintim dar totusi hai sa ne gelozim ca apoi iar sa ne iubim. Si daca dupa toate astea, tu maine dimineata vei vrea sa ne despartim, atunci hai sa ne si despartim. Si hai sa nu ne para rau. Am trait momentul si a fost frumos, cat a fost!  Mai mult ar fi fost fara rost.

Jack - e prea mult!

De ce avem nevoie de prieteni?
De ce aveam nevoie de pareri?
De falsitate sau de onestitate?
Cui ii pasa?
Cu ce ne ajuta parerile celor care vad de dupa gard in curtea noastra, si au impresia ca vad clar?
Oameni multumiti de viata lor, ruleaza noaptea pe bulevard in masinile lor de lux.
In alt capat al lumii, oameni tristi si infometati, dorm linistiti in case de paie, asteptand elicopeterele ce le vor aduce maine ajutoare.
Oare doar eu cred ca suntem egali?
Cum te ajuta o viata trista si bogata?
Cum te ajuta o bucata de metal galben atarnata la gat?
Cum te va ajuta masina ta de lux cand vei rula cu 140 la ora si te vei izbi de primul zid ce-ti iese in cale, pentru ca jack te-a luat prea tare de cap cand l-ai baut fara sa te uiti la bani, gandindu-te doar la faptu' ca scapi ieftin si ca garda oricum ia spaga.

Ca sa vezi ce viata trista avem. Pielea noastra tanara si trasaturile noastre dragute se vor sterge cu timpul, si vom realiza ca nu am facut nimic cu viata noastra.
Vom fi doar trecut peste un vis urat fara consecinte majore dar cu un risc imens.
Riscul de a ne trezi singuri.
Am fugit ca sa ma ascund. Acum nu mai vreau nimic. Am fugit destul. Ajunge. E prea mult. Si am epuizat alergand, dupa vise despre o viata perfecta, nascuta cu truda, invatand si cerand mereu mai mult. Cautand placere, cautand durere, cautand bani, distractie, cautand fericire, cautand liniste, cautand iubire, cautand intelegere, cautand absurd, cautand senzatii, cautand necunoscut si cautandu-te pe tine. Nu te mai caut pentru ca nu te mai vreau, maturitate. Ma dezgusti.

Traim o singura viata...

                                   

   

  Dar atunci cand o traim cum trebuie, o viata este de ajuns. 

Cea mai frumoasa definitie...ce inseamna "Dragostea"?

‎"Dragostea trebuie să fie o relaţie prietenească, în cadrul căreia nimeni nu este superior, în care nimeni nu ia deciziile, în care amândoi partenerii sunt pe deplin conştienţi de faptul că sunt diferiţi, că felurile în care abordează viaţa sunt diferite, că gândesc diferit şi totuşi - cu toate aceste deosebiri - se iubesc. " Osho

Totul e minunat. Despre viata si floricele!

Mi-e frica de moarte. Pentru ca, pe unii ii ia subit, pe neasteptate. Mi-e frica de clipa in care imi voi dorii cel mai intens sa traiesc, de momentul in care voi avea totul, si atunci mi se va lua cel mai de pret dar.

Viata. 

Ne plangem mereu, cu toate ca suntem constienti, ca a avea totul, inseamna condamnare.

Mi-e frica deci, de momentul in care viata mea minunata(si nu zic "minunata" adica cu ghilimele)viata mea, care chiar este MINUNATA, se va imbunatatii.

Vreau asadar, sa traiesc in continuare cu minunatele neajunsuri din viata mea. 

Vreau sa merg cu minunatul autobuz, pe care inghet asteptandu-l in statie douazeci de minute, vreau sa am in continuare, aceeasi parinti  minunati, care ma obosesc frecandu-ma la cap zilnic. Vreau sa mananc minunatii mei cremwusti de carton, imbracati in cauciuc, de la cea mai ieftina alimentara din oras. Vreau sa traiesc in continuare, cu minunatul meu iubit, care ma injura de cate ori il apuca. Vreau sa muncesc, la minunatul meu job de unde imi iau banii mai mult cersind, decat ca un om care isi primeste salariul meritat. Vreau sa locuiesc, in aceeasi camera minunata de doi pe patru, cu aceeasi vecini minunati pe care ii aud certandu-se in fiecare seara apoi frecandu-se. Vreau sa ma imbrac cu minunatele mele haine de la confiscate care ma fac sa arat "sic" pentru ca imi permit sa mi le schimb in fiecare sezon. 

Intr-un cuvant nu am gresit cand am spus ca viata mea e minunata.

Si daca vreodata soarta va vrea sa-mi dea mai mult, o rog de pe acum sa se abtina. 

-Nu, multumesc.
-E de ajuns si asa.
-Sunt altii care o duc mult mai rau.
-Sa le dea lor.

• Oare chiar exista?Oare a gasit-o cineva vreodata?
  Oare exista viata fara iubire, fiindca daca da, eu as fi prima care ar vrea s-o incerce. Il iubesc azi, maine nu mai e..., il iubesc maine- azi e, "El", dar, e ....altu, azi e frumos..., maine acru, azi ma iubeste ....maine nu ma mai cunoaste.
• Asta vreau sa fiu eu fara iubire ...o visatoare, fara piedici fara impedimente, fara barbati gelosi si mame iubitoare. Vreau sa traiesc fara teama, vreau sa fiu o amanta, o mama, o sotie, a celui mai bun barbat!
• "Intr-o lume care toata-i de vanzare… ochi tai mi-aduc un strop de adevar … Tu esti armonie si culoare…Esti colacul de salvare…Esti lumina care ma -nconjoara . Esti explozie solara!
• Dar oare ce sunt eu?!

Oamenii care ajung in iad

Uneori m-i se pare atat de imposibil. Drumul spre iad e mult mai lung decat cel spre rai. E mult mai usor sa faci lucruri bune in viata, e atat de suprem si de innaltator sa poti fi laudat prin ele incat nu pot concepe faptul ca exista oameni pentru care „a face rau” e o rutina.
Traiesc intr-o lume plina de subintelesuri si prejudecati. Traiesc inca dupa un regim in care libertatea este la mare pret. Nu libertatea de a fi scapat din lanturi ci libertatea de a vedea clar , de a simtii omeneste si de a face BINE.
(Oamenii care ajung in iad sunt cei care cuprinsi de o dorinta trecatoare de a stapanii Binele fac din lume un element trecator si muritor. Degradant, umilitor, el ii sapa pe cei in care se ingroapa pana cand se instaleaza in tot si in toate cele ale lor)"a la E.Cioran"