Azi sunt si eu un om din iad

Dupa o mie de ani, m-am hotarat sa scriu despre noi oamenii si mai ales despre mine. Pentru ca suntem supusi pacatului si greselii. Si acum pentru prima oara imi pare rau pentru cei ale calor fapte, vorbe si sentimente au fost judecate gresit. De mine. Nu am cum sa gresesc ziceam eu. Pentru ca sunt un om puternic. Si am fost. Am fost un om perfect odata. Am fost un om cu sentimente certe, un om sigur pe el. Un om ca o piatra. Dar diavolul m-a vrut. Si eu l-am lasat. Sa vina, sa ma cuprinda, sa imi zambeasca. Sa imi faca bine, in timp ce eu imi faceam rau. Eu sunt un om slab, azi. Eu vreau sa nu mai fiu om maine. Eu incerc sa las in urma trecutul. Dar trecutul ma trage inapoi. Eu incerc sa nu gresesc, ca sa nu platesc. M-am saturat sa platesc tribut pentru placere. Vreau placere fara durere. Fara durerea mea, fara durerea nimanui. Dar se pare ca nu se poate. In legea asta de cacat a universului, ori plangi, ori razi. Nu exista cale de mijloc, nu exista echilibru. E la fel cum nu exista viata fara de moarte. La fel nu exista nici fericire fara tristete. Eu nu mai caut sa fiu fericita. Am fost odata, Cand eram copil. Cand nu mancam din marul Evei si nici nu ii dadeam lui Adam din marul meu. Cand nu stiam ce e dragostea, cand doar imi imaginam. Cand nu stiam ce e durerea. A mea, a ta, a lui.