Se pare ca in continuare primesc tot ce imi doresc. Nu credeam ca am vrut-o atat de mult. Dar sincer cred ca toata viata mi-am dorit un obsedat pe urmele mele. Si acum sunt cea mai fericita pentru ca l-am gasit si pentru ca e acolo si pentru ca sufera din cauza mea. Ciudata pasiune. As vrea sa ma regasesc dar mi-e bine in iadul meu de pe pamant, asa ca o sa mai stau aici o vreme. Poate o sa isi faca ceva mila de mine si ma va ierta in ziua mortii de toate pacatele mele lumesti. Pana una alta,atata timp cat am sange in vene si ma mananca pielea inseamna ca traiesc, deci ca gresesc. Intr-un fel absurd si nefiresc, gresesc fara sa gresesc. Gresesc cu gandul fara sa imi vand trupul. Gresesc cu fapta, gresesc cu atitudinea mea ostila de catea. Si oricine ma judeca acum va gresi la fel ca mine. Va face aceleasi pacate, va trai intens intr-o grota si ii va lasa pe cei din afara sa il priveasca printr-un geam. Asa cum si papa greseste ca ne lasa sa il privim de la balcon, dar totusi ne lasa si asta doar atunci cand ne vorbeste. Asa gresesc si eu. Eu si papa.

Azi sunt si eu un om din iad

Dupa o mie de ani, m-am hotarat sa scriu despre noi oamenii si mai ales despre mine. Pentru ca suntem supusi pacatului si greselii. Si acum pentru prima oara imi pare rau pentru cei ale calor fapte, vorbe si sentimente au fost judecate gresit. De mine. Nu am cum sa gresesc ziceam eu. Pentru ca sunt un om puternic. Si am fost. Am fost un om perfect odata. Am fost un om cu sentimente certe, un om sigur pe el. Un om ca o piatra. Dar diavolul m-a vrut. Si eu l-am lasat. Sa vina, sa ma cuprinda, sa imi zambeasca. Sa imi faca bine, in timp ce eu imi faceam rau. Eu sunt un om slab, azi. Eu vreau sa nu mai fiu om maine. Eu incerc sa las in urma trecutul. Dar trecutul ma trage inapoi. Eu incerc sa nu gresesc, ca sa nu platesc. M-am saturat sa platesc tribut pentru placere. Vreau placere fara durere. Fara durerea mea, fara durerea nimanui. Dar se pare ca nu se poate. In legea asta de cacat a universului, ori plangi, ori razi. Nu exista cale de mijloc, nu exista echilibru. E la fel cum nu exista viata fara de moarte. La fel nu exista nici fericire fara tristete. Eu nu mai caut sa fiu fericita. Am fost odata, Cand eram copil. Cand nu mancam din marul Evei si nici nu ii dadeam lui Adam din marul meu. Cand nu stiam ce e dragostea, cand doar imi imaginam. Cand nu stiam ce e durerea. A mea, a ta, a lui.