De ce avem nevoie de prieteni?
De ce aveam nevoie de pareri?
De falsitate sau de onestitate?
Cui ii pasa?
Cu ce ne ajuta parerile celor care vad de dupa gard in curtea noastra, si au impresia ca vad clar?
Oameni multumiti de viata lor, ruleaza noaptea pe bulevard in masinile lor de lux.
In alt capat al lumii, oameni tristi si infometati, dorm linistiti in case de paie, asteptand elicopeterele ce le vor aduce maine ajutoare.
Oare doar eu cred ca suntem egali?
Cum te ajuta o viata trista si bogata?
Cum te ajuta o bucata de metal galben atarnata la gat?
Cum te va ajuta masina ta de lux cand vei rula cu 140 la ora si te vei izbi de primul zid ce-ti iese in cale, pentru ca jack te-a luat prea tare de cap cand l-ai baut fara sa te uiti la bani, gandindu-te doar la faptu' ca scapi ieftin si ca garda oricum ia spaga.
Ca sa vezi ce viata trista avem. Pielea noastra tanara si trasaturile noastre dragute se vor sterge cu timpul, si vom realiza ca nu am facut nimic cu viata noastra.
Vom fi doar trecut peste un vis urat fara consecinte majore dar cu un risc imens.
Riscul de a ne trezi singuri.
Am fugit ca sa ma ascund. Acum nu mai vreau nimic. Am fugit destul. Ajunge. E prea mult. Si am epuizat alergand, dupa vise despre o viata perfecta, nascuta cu truda, invatand si cerand mereu mai mult. Cautand placere, cautand durere, cautand bani, distractie, cautand fericire, cautand liniste, cautand iubire, cautand intelegere, cautand absurd, cautand senzatii, cautand necunoscut si cautandu-te pe tine. Nu te mai caut pentru ca nu te mai vreau, maturitate. Ma dezgusti.
