Singuratatea e grea si invioratoare. Am vrut sa graiesc, am vrut sa fiu sentimentala. Dar nu imi iese. Nu am sentimente. Pentru nimeni. Pentru nimic. Doar pentru viata. Iubesc doar viata. Nu iubesc oamenii din viata mea. Nu am nevoie de nimeni sa fiu fericita. Sunt oricum prea multi in jur. Prea multi si sunt fara sens. Am un ego prea mare si un dar deosebit de a ma fofila cand vreau ceva cu adevarat, astfel incat sa nu vada nimeni asta. Si chiar si asa e ca un cutit care imi taie sufletul, dragostea asta.
Si Paloma stie ...
